Category Archives: Scrisori

Sub patura ta colorata cu o ciocolata calda in mana

Iti mai aduci aminte cand ajungeam in casa total infrigurati, tu fugeai repede sa pui laptele pentru ciocolata calda la incalzit si eu ma grabeam sa aprind indemanatic focul in semineu?

Odata calda, ciocolata o serveam sub patura ta colorata, intr-o liniste deplina, ascultand doar focul ca intr-un ritual nescris. Nu aveam nevoie sa spunem nimic pentru ca amandoi stiam, amandoi simteam.

Cum trec anii, doar amintirile astea marunte imi raman intiparite. Restul… se scurg cu o rapiditate care ma sperie, lasand doar locul altor amintiri mai proaspete care la randul lor vor fi uitate.

Nu mai simt demult nostalgie sau dor gandindu-ma la ele. In schimb insa, simt caldura ce o simteam in acea vreme, calmul care  uneori si acum ma gaseste.
Imi aduc aminte cu placere ca a fost o vreme cand nu ma interesa nimic altceva decat sa stau langa tine sub patura ta colorata, cu o ciocolata calda in mana, intr-o liniste deplina.

Dor imi e de liniste!

mapf

 

Advertisements

Te-am visat in ultimele nopti

Una dintre primele noastre discutii a fost despre faptul ca timpul este relativ si exista doar in imaginatia noastra. Pe parcurs insa am dus ideea pana la gandirea ca impreuna avem oricat de mult timp ne dorim, atata timp cat vrem sa Il impartim unul cu celalalt.

Dorinta de a ne da timp, inca persista, dar lumea si imprejurimile in care traim ne demonstreaza ca nu sta totul in puterea noastra – oricat de mult ne-am dori.

Tu vei pleca in curand, iar eu voi ramane. Stiu ca ma iei cu tine – o parte macar; stiu si ca o parte din tine ramane cu mine, in acelasi oras, in aceeasi tara care ne-a consacrat. Dar tu vei pleca in curand, iar eu voi ramane.

Te-am visat in ultimele nopti. Am visat cum plecai, dar chiar daca stiam ca esti tu, in vis erai mereu alta persoana. Alte persoane care au plecat sau carora eu le-am intors spatele in trecut.

Daca as fi un Sigmund Freud, as trage concluzia ca visele recente scot la iveala o teama de parasire sau rani ce poate au fost cu timpul doar peticite dar nu pe deplin vindecate.

Fiind insa un simplu muritor, cred ca ele imi arata doar refuzul meu de a accepta realitatea de care ne lovim pe tot parcursul vietii: realitatea in care nu putem controla cine pleaca si cine intra in viata noastra.

Nu vrem sa tragem concluzia ca o data ce vei fi plecat, nu ne vom mai revedea, dar nici nu ne putem permite luxul de a astepta ca drumurile noastre sa se intalneasca din nou. Putem trai insa in dorinta.

 

Nu ti-am mai scris de mult

Nu ti-am mai scris de mult. Nu stiu de ce. Probabil trairiile recente mi-au golit temporar cerneala din stiloul care asternea adineaori randuri peste randuri, pagini peste pagini. Cuvinte adresate tie, mie, tuturor si nimanui. Nu le-am mai pus pe foaie. Cel putin nu atat de des pe cat mi-as dori.

Motivele sunt diverse, daca as sta sa le caut. Pretiosul timp liber, e mereu inglodat in datorie mintii mele prea agitate. El ar fi motivul cel mai des intalnit in fuga asta de colo, colo. Pe zi ce trece imi dau seama ca El se scurge tot mai repede. Fie ca imi ocup viata cu prea multe lucruri ce ma tin vesnic preocupat, fie sunt prea obosit si aleg sa boicotez stilolul care asteapta anxios pe birou.

Am pornit de curand pe un drum lung, care are ca tel si sfarsit, exact ceea ce duc lipsa in prezent: din belsug, timp pretios pentru stilou si timp sa imi asez gandurile in sertare.
Drumul, insa, e lung si pana voi castiga cursa cu timpul, voi fi fara timp mereu. Asa ca te intreb: tu crezi ca e bine sa renunt o perioada la ce imi e mai drag, doar pentru a recastiga la sfarsit, ce pierd pe parcus? Chiar daca finish’ul promite sa umple toate lipsurile si provocarile prezentului? Dar daca pierd stiloul sau cerneala din el pe drum?

Probabil trebuie sa ne fie greu uneori, ca sa ne dam seama cat de bine ne e, atunci cand ne e bine. Riscuri avem la fiecare pas, dar daca nu le asumam, nici nu inaintam.

A trecut o perioada lunga de cand nu ne-am vazut. Imi e dor de noptile ce le petreceam in jurul unui foc cu jaratec incins, pasand de la unul la celalalt o tigara si povesti aprinse, dar cred ca cel mai dor imi e sa fim tacuti impreuna si sa lasam lumea din jurul nostru sa faca galagie.

Cu drag,
V

11995500_1240089202686850_1903864026_n

Iubirea e supraevaluata

Mi-ai spus ca iubirea e supraevaluata, ea de fapt constand doar in conventii sociale. Nu te-am contrazis, dar nici nu am putut sa iti dau dreptate. Mai degraba m-a amuzat si m-a pus pe ganduri.
Probabil asa vezi tu lucrurile pe care nu le intelegi sau lucrurile pe care nu ai apucat sa le cunosti in plina forma pana acum.

Nu am intrat cu tine in polemica pentru ca m-am gasit in aceeasi situatie de mai multe ori, dar in acele dati am incercat sa ii explic orbului, cum arata culoarea. Nu am avut succes prea mare nici atunci.

M-am razgandit insa, vreau sa incerc sa iti explic.

Din pacate, multi trec prin viata fara sa intalneasca culoarea. Ei cred de multe ori ca o vad, ca o simt, ca o ating, insa doar cei care ulterior se indragostesc cu adevarat, isi dau seama ca pana atunci, totul a fost un joc pregatitor si in multe cazuri, o minciuna pe care si-o repetau mereu in gand (o iubesc, ma iubeste), poate motivele fiind chiar acele conventii sociale.

E drept ca fiecare om iubeste altfel si poate noi, cei care am avut mai mult noroc sa iubim, dam cu judecata prea usor, dar e la fel de adevarat ca omului care iubeste, i se citeste in ochi flacara, pasiunea si de ce nu, culoarea care eclipseaza viata.

Asa cum te-am intrebat pe tine, am intrebat si pe alte persoane daca iubesc. Multi mi-au raspuns ‘da’. Ulterior i-am intrebat daca sunt fericiti. Multi mi-au raspuns ‘nu’.
Eu sunt de parere ca una nu poate exista fara cealalta. Daca iubesti, esti fericit, daca nu o faci, nu esti.
Vei dezbate afirmatia asta si imi vei spune ca sunt o multitudine de oameni care isi iubesc partenerii mai mult ca orice, dar totusi nu sunt fericiti cu viata pe care o au, iar eu iti voi da dreptate. Insa prin afirmatia mea, nu ma opresc la iubirea amoroasa, ci fac referire la viata pe care trebuie sa o imbratisam si sa o iubim, oricum ar fi ea, buna sau rea. Cand ea va fi buna cu tine, vei cunoaste fericirea ca nici o alta data, iar cand ea nu va fi la fel de buna, iti va fi mai usor sa intlegi si sa accepti lucrurile pe care nu le poti schimba.

Putem trai in frica si sa fim incatusati de ea sau putem trai in iubire, liberi de constrangeri. Alegerea a fost si va fi mereu a noastra, chiar daca nu e vizibila pentru toti.

Sper ca circumstante favorabile te vor face sa iti schimbi parerea si intelegerea despre iubire. Nicidecum pentru a-mi da mie dreptate, dar pentru ca sa iti permiti sa iti dirijezi viata prin dragoste si nu prin conventii sociale. Pentru a putea vedea prin culoare, viata care e de-a dreptul un amalgam colorat, nu un tern social.

 

Cu drag

 

letter