Category Archives: coração

Si-a asezat sufletul in bratele destinului si a ramas…

Nu intelesese pana atunci ce o tinea in loc sau de ce nu si-a permis pana atunci sa spuna ‘da’ la iubire, ‘da’ la viata. Credea ca trebuie sa infrunte lumea singura, nefind povara altuia de carat. Asa ca s-a lasat sa fie neinteleasa, o enigma pentru privitorii laterali, pentru figurantii fara rol. 

Afara mergea ca ploia si vorbea ca tunetul, dar in interior radea ca soarele si ii zambea primaverii.

Si-a jurat sa nu arate nimanui cum rasare soarele in ochii ei, iar decizile pe care le va lua, nu vor fi niciodata influentate de altcineva decat de ea. 

S-a tinut de cuvant. A iubit, dar nu a spus. A simtit, dar nu a aratat. A parasit pe toti, dar nu si pe ea.

Era convinsa ca nimic nu o va putea schimba. Probabil de acea i-a fost zguduita asa de tare lumea cand l-a cunoscut.

El e diferit. Ea e diferita cand e cu el. El poate sa o priveasca, nu doar sa o vada. O intelege, o simte. Iar in schimb, oglindirea actiunilor lui in reactiile ei o inspaimanta. Cutremurul inimii lui, i-a prabusit zidul pe care a lucrat atat de mult sa il cladeasca.

A trebuit sa decida. Sa fuga, asa cum facea mereu sau sa ramana si sa se lase iubita.

Si-a asezat sufletul in bratele destinului si a ramas…

Advertisements

Vreau ca eu sa fiu tu si tu sa fii eu

Vreau sa fiu constrans sa plec, dar instigat sa raman; vreau sa ma duci la limitele propriei existente pentru a-mi arata cat de marunti suntem in fata pasiunii, vreau sa fiu epuizat de fuga, vreau sa fiu indignat de atata frumos, vreau sa stiu nimic din tot ce stiu deja despre tine, doar pentru a te putea cunoaste din nou, vreau sa fiu transpus in emblema sublimitatii tale.

Vreau ca eu sa fiu tu si tu sa fii eu, fara ca eu sa fiu tu si tu sa fii eu.

As vrea ca tu sa fii flacara ce ma ghideaza in negura momentelor de cumpana, sa fii steaua Nordului meu care ma aduce mereu acasa. Vreau sa fii o enigma a carui suspin doar eu pot sa il despletesc. As vrea sa fii o zeita a fericirii in al tau templu din pieptul meu.

Vreau un taram creat de propriile noastre dorinte si vise, unde amurgul primaverii tarzii nu se transforma niciodata in noapte; un taram unde maestrii timpului suntem doar noi; unde putem petrece o viata intreaga de nemuritori in locul unde totul sta nemiscat.

In locul unde intregul format dintr-o Tu si un Eu ar putea exista.

large-2

O merdenea ascunsa in pistrui

Erai o merdenea rosie etalata pe rafturile dulciurilor scumpe.
Nu te vazusem de mult timp. Poate de prea mult timp.
Erai un zambet ascuns in pistrui de luna bruna, verde in ochi de chihlimbar.
Iti petreceai timpul printre stropii de ploaie, fiind aerul ce pluteste printre ei in caldura verii.
Erai sfarsitul unei calatorii lungi, fuga de o iarna lunga, maratonul batailor inimii.
Ti-am descusut intrebarile ce stateau pe limba. Ti-am pus raspunsuri in locul lor.
Dar tu credeai ca sunt doar replici aruncate in amurg, cuvinte rostite pe gratis.
Ti-as fi demonstrat contrariul. As mai fi spus multe.

Analfabet in ale dragostei

Cred ca ne-am cunoscut in cel mai deschis moment al vietii noastre.
In cel al nestiintei si ignorantei, al cunoasterii si al invataturii.
Eram ca doi licurici ce nu stiau cum sa isi aprinda lampa, cand ne-am intalnit pe holul lung al scolii.
Tu iti razvrateai parul blond in vant, iar eu incercam sa par interesant, fara prea mult succes.

Dar te-am placut si tu ai facut-o la fel. Asa ca am ajuns sa formam cel mai frumos si netrebnic cuplu posibil.
Cand tu spuneai “da”, eu spuneam “nu”, cand eu vroiam la munte, tu vroiai la mare. Pentru tine totul era alb, cand pentru mine totul era albastru turquoise cu tenta maronie.

Dar totusi…tu ai avut primele buze ce mi-au spus “te iubesc”, dintr-un scaun inalt, intr-o vagauna ce o frecventam aproape zilnic.

Imi amintesc si acum fusta ta alba, scurta si patata de a mea bautura scursa din pahar, intr-o incercare esuata de a dansa impreuna, pe scena aia amarata.
Mi-a luat ceva timp sa iti intorc declaratia. Nu pentru ca nu o simteam, ci pentru ca aveam impresia ca un barbat trebuie sa astepte. Eram un natarau!

Cred totusi ca am atins dupa acea toate limitele posibile a sentimentelor umane…pasiune, dragoste, gelozie, suspin, nervozitate, prostie, orgoliu, ura, mandrie, extaz, euforie, nesiguranta, felonie.

Tu purtai fusta scurta iar eu aruncam mesele in aer, ca un purtator de cuvant al asociatiei de aeronautica.

Acum ca privesc in amintire, nu pot sa nu realizez de cate eram in stare cand aveam forta pubertatii in mine, combinata cu ardoarea primei iubiri.

Chiar daca eram un analfabet in ale dragostei, cred ca atunci au fost puse bazele gramaticii mele.

20141010-104857-38937541.jpg

Asternuturi

Am fost un nebun lasat sa se piarda prin asternuturi necunoscute pentru atata timp. Albe, verzi, galbene, curate, moi, simple, cu modele, mari, mici, unele dulci si primitoare si unele ce le-as da cu drag uitarii.

Cand le-am vazut prima data pe ale tale, le-am imbratisat cu toata pufosenea ce ele le ofereau. Cu toata dragostea ce tu puneai in ele. Cu tot calmul ce parul tau dadea pernei. Cu toata pasiunea ce a venit odata cu mine. Cu totul…

Mi-au placut asa de mult, incat nu mai vroiam sa plec. As fi ramas sa intampin infinitul invelit in ele, cu mana mea amortita sub capul tau si cu parul tau aromat gadalindu-mi fata, in al nostru scaun diminutivat.

Dar suntem totusi muritori si puterea eternitatii nu ne este data noua la control, chiar daca uneori credem asta…asa ca am plecat si tu ai spalat asternuturile…nu mai au miros de noi…

20141008-130702-47222002.jpg

Antiteze…

Te ia pe neasteptate ca un deja-vu neplacut, prin care stii ca ai mai trecut de nenumarate ori, de fiecare data sperand sa fie ultima oara cand trebuie sa treci prin asa ceva, ultima discutie cand unul dintre voi nu intelege ce se intampla, iar celuilalt nu ii e clar ca face ce trebuie…

Ajunge in casa lor, epuizat dupa o zi grea de lucru, asteptand toata ziua acel moment cand isi ia iubita in brate si stie ca ziua s-a terminat si ca a ajuns in locul lui de refugiu…in bratele ei!
Dar astazi e ceva diferit…simte ca bratele ei nu sunt asa primitoare ca alta data iar ochii ei, tristete exprima, asa ca o intreaba “ce e cu tine, ce s-a intamplat ?”
Raspunsul primit ii e unul foarte familiar, la dat insusi de nenumarate ori…acel “trebuie sa vorbim”.
Stie din acel moment unde cursul discutiei ii va duce si stie ca nisipul din clepsidra fericirii urmeaza sa scuipe ultimile firicele.

Pentru toata dragostea si respectul imens ce ii poarta, o asculta si nu alege sa rupa usa si sa fuga in negura noptii, chiar daca asta si-ar fi dorit!

“Esti iubitul meu, partenerul meu…esti cel mai bun prieten al meu! Ai fost langa mine atatia ani…cand am fost bolnava sau suparata, am plans impreuna dupa care m-ai facut sa rad mereu…cand vroiai sa fugi gol pe strada sau cand erai beat si imi promiteai ca a doua zi inchiriam doi copii si mergem la Zoo…te-am iubit enorm in momentele alea.
Dar au trecut anii ca un zbor de cursa lunga si vad cum ne-am distantat cu timpul si am ajuns sa traim doua vieti paralele, in care tu esti cu serviciul tau, cu prietenii tai, facand si spunand lucruri care nu mai definesc in mine, persoana de care m-am indragostit cu atatia ani in urma…amintirea find singurul lucru care ne mai tine impreuna. Cred ca am fi amandoi mai fericiti daca ne-am desparti si am lua-o pe drumuri diferite.”

Nu poate sa isi dea seama daca ce aude e realitatea dura sau doar un cosmar de prost gust…gatul ii e uscat..pieptul explodeaza..lacrimi ii ard fata…o ia in brate si ii spune ca se poate schimba pentru ea si ca poate face ca lucrurile sa fie ca la inceputul lor fericit, dar stie in adancul sau ca nu mai e posibil.

O iubeste cu tot ce inseamna persoana lui dar in acelasi timp, stie ca vorbele ei nu sunt aruncate la repeziciune si chiar gaseste adevar in ele, oricat de greu ii e sa accepte.
O vede ca se ridica, isi pune geaca pe ea si merge in cealalta camera de unde se intoarce cu un bagaj ce era facut deja, si ii spune:
“Stiu ce iti fac acum si cat de mult suferi, la fel o fac si eu, dar vei vedea dupa un timp, in care sufletul se va vindeca, ca am luat decizia buna” cu lacrimi in ochi ii spune “iti vei jura iubirea altei femei care va putea sa te
faca mai fericit decat am putut eu. Te iubesc enorm sa stii!” Il trage spre ea si il mai saruta pasional o ultima data si fuge pe usa…

Urla, sparge, loveste, plange…simte cum a fost injunghiat in inima si cum sufletul i se destrama intr-un infinit de bucatele crezand ca nu le va mai putea unii niciodata…simte cum cade intr-o prapastie intunecata si tot astepta sa atinga fundul care intarzie sa apara.

Cu mainile insangerate, de la atatea lovituri, isi aprinde o tigara si se intinde pe jos peste vesela sparta…se scufunda in tacere!
Ii sparge timpanele linistea de dupa furtuna…

20140930-100145-36105559.jpg

De acum pentru totdeauna

Eram doua suflete tinere si pure, nepatate de ura sau de iubiri neconsumate, cand ne-am cunoscut.

Nu stiam nici unul ce inseamna dragostea, pana ne-am castigat unul pe celalalt la loteria vietii, la care nici macar nu stiam ca jucam.

Cand te-am vazut pentru prima data am stiut ca te cautasem toata viata si stiam ca nu voi mai avea niciodata liniste, daca nu te voi putea numi “pusha mea”.

Am dansat ca doi nebuni toata noaptea aia si in toata emotia ce o simteam cand corpul tau se misca pe langa al meu, am ajuns ca un tantalau neexperimentat ce eram, sa iti lipesc guma in par…radem acum la amintire, dar atunci m-ai injurat dragastos.

Am invatat impreuna cum zboara fluturii in stomac, ce inseamna un sarut ce te lasa fara aer, cum se iubeste si cum poti traii ca un intreg intr-o lume ce e doar a noastra.

Si chiar daca am cunoscut si raul in tot binele ce ne inconjoara, am ales sa ne pastram doar unul pentru celalalt, la fel cum un dop pastreaza o sampanie unica si frumoasa, stiind ca odata tasnita in lume, isi va pierde pentru totdeauna frumusetea si splendoarea.

Anii multi ce au trecut, au facut doar sa imi confirme promisiunea facuta cu atata timp in urma…promisiunea ca vom fi mereu fericiti pentru ca flacara iubirii noastre arde in eternitate.

Dar acum vreau sa iti cer ceva…ba nu…vreau sa te rog ceva…din tot sufletul meu, din toata inima si mintea mea…din tot ce insemn eu, te rog sa fii mereu langa mine, sa fii partenerul meu, prietena mea cea mai buna si iubita mea pentru toate zilele ce imi mai sunt date.

Vreau sa fii mama copiilor nostri!! A fetitei ce sa ti se asemene, cu parul blond si ochii verzi ca primavara si a unui baietel brunet si nazdravan ca mine.
Vreau sa fii batranica ce imi pune dimineata pe gene si eu sa fiu batranelul tau ce iti saruta noaptea de pe buze.

Vreau sa fii sotia mea, de acum pentru totdeauna!!!

Dedicat celor doua suflete ce s-au gasit in haosul contemporan, reusind sa tina unul de celalalt si la a carei cerere am fost indeajuns de norocos sa asist. Mais amor por favor!!!