Si-a asezat sufletul in bratele destinului si a ramas…

Nu intelesese pana atunci ce o tinea in loc sau de ce nu si-a permis pana atunci sa spuna ‘da’ la iubire, ‘da’ la viata. Credea ca trebuie sa infrunte lumea singura, nefind povara altuia de carat. Asa ca s-a lasat sa fie neinteleasa, o enigma pentru privitorii laterali, pentru figurantii fara rol. 

Afara mergea ca ploia si vorbea ca tunetul, dar in interior radea ca soarele si ii zambea primaverii.

Si-a jurat sa nu arate nimanui cum rasare soarele in ochii ei, iar decizile pe care le va lua, nu vor fi niciodata influentate de altcineva decat de ea. 

S-a tinut de cuvant. A iubit, dar nu a spus. A simtit, dar nu a aratat. A parasit pe toti, dar nu si pe ea.

Era convinsa ca nimic nu o va putea schimba. Probabil de acea i-a fost zguduita asa de tare lumea cand l-a cunoscut.

El e diferit. Ea e diferita cand e cu el. El poate sa o priveasca, nu doar sa o vada. O intelege, o simte. Iar in schimb, oglindirea actiunilor lui in reactiile ei o inspaimanta. Cutremurul inimii lui, i-a prabusit zidul pe care a lucrat atat de mult sa il cladeasca.

A trebuit sa decida. Sa fuga, asa cum facea mereu sau sa ramana si sa se lase iubita.

Si-a asezat sufletul in bratele destinului si a ramas…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s