“I am who you want me to be tonight” you said

When I came back in the room you were already asleep in my bed, in a way that was picturing perfection. You were laying on your belly with one leg stretched and one widen on the rest of the bed, being covered only on a half of your stretched leg. The white skin of your naked body was shining like a brown diamond in the moonlight that was flooding the room through the large window.
I sat next to you on a chair and light up a cigarette, not being able to take my eyes off you. I didn’t want to make any noise, not to make this perfect picture move.

I remembered how you found me in that night, when you were searching for a drink companion, a dance partner, a rescuer.
When I was drifting through that place, searching for nothing, you stopped me on the way, took my hand and kissed me without saying nothing.

I didn’t know what was happening or why you kissed me, but because it was a good kiss I though that it would be better not to ask. I closed my eyes and went with the flow.
When you stopped kissing, I opened my eyes, when I heard you with your Western Latin accent: “Hey sweetie, I’m glad you made it!”.

I’ve seen then your eyes that were begging for understanding and the man that was standing next to you with a face that directly explained to me what was going on.

“Sorry love, I was held up at work, but I couldn’t leave you here alone” I answered.
Then I kissed you again and now, you were the one that was looking curiously at me, but you embraced me with your warm and fleshy lips.
We kissed for a few moments, eyes closed. When we opened them, the now, furious guy left.

“Thank you!” you told me “you can’t imagine from what you just saved me”.

“Then maybe it is better not to know. I am Vladislavovichi”.
“I am who you want me to be tonight” you said.

The lips that kissed me then, were moving slowly in your dreams now. I would have liked to touch them, but I knew that it would wake you up.
I finished my cigarette and let the blanket that was covering my bare body drop. With stealth moves I came next to you in the bed and united our naked bodies.

I felt a pleasant warmth when you flinched after I slowly kissed the back of your shoulder.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Advertisements

Colegi la birou, amanti in pauza de masa

Cine poate spune cu mana pe inima ca nu a avut niciodata vreo idila cu colega sau colegul de servici? Probabil putini. Eu sigur nu ma numar printre ei.

Undeva intre atractia naturala si etica profesionala, apare o sclipire in ochii unei persoane din firma care apoi te atrage ca un magnet ce dintr-o data isi schimba polaritatea.

Nu trebuie sa fie vreun gest magistral prin care isi declara interesul sau dragostea fata de tine, poate a fost doar felul cum dansa la ultima petrecere de Craciun sau felul cum a ras cu pofta cand ai facut o gluma mai cu subinteles sau poate au fost doar privirile voastre ce s-au intalnit in sala unde va petreceti 8 ore pe zi, de luni pana vineri. Odata ce a aparut acea sclipire insa, totul e pierdut.

Uiti de toata etica profesionala si de principiile anterioare conform carora nu vei avea in veci vreo relatie amoroasa de nici o culoare cu vreun coleg. Asa ca incepe o serie lunga de mici flirturi nepasatoare, priviri cautate si zambete aruncate cu orice ocazie.

Scanteia se transforma cu timpul intr-o mica flacara si asa incepi sa fii mai atent la felul cum te imbraci la servici, nu mai uiti sa folosesti parfum dimineata, ii acorzi mai multa atentie parului cand iesi pe usa si incepi sa cauti cat mai mult atentia colegei sau colegului ce a devenit putin mai mult de atat.

Probabil folosesti chiar Messengerul firmei intr-o buna zi, ca sa incepi o comunicare virtuala, ferita de atentia curiosilor si a tzatelor barfitoare de pe etaj; probabil ii scri o gluma despre vreun coleg sau trimiti vreun filmulet amuzant despre vreun sef caruia angajatii ii joaca vreo farsa si o intrebi cum ar fi sa ii faceti la fel si la al vostru. E destul de irelevant cu ce incepe conversatia, important e ca a inceput.

Dupa multe ore de procrastinare colectiva, unul dintre voi il anunta pe celalalt ca va iesi in oras in acea seara, la vreo petrecere unde nu vrea neaparat sa se duca, dar va fii acolo sigur iar daca tot a adus asta in discutie, te invita si pe tine, cu promisiunea ca va veti distra copios impreuna, iar daca nu va fi asta cazul, puteti pleca de la petrecere in alt local. Fara sa vrei sa pari doritor sau prea interesat, ii spui ca vei incerca sa ajungi dar ca nu promiti, chiar daca tu sansa asta o asteptai de atata timp.

Ajunsi la petrecere, va incalziti cu niste alcool (shoturi de Jaeger probabil) pentru a scapa de “ciudatul” asta ce stagneaza intre voi. Nu va ia mult si incepeti sa radeti, dupa acea sa dansati si incetul cu incetul buzele voastre incep sa se ia la intrecere intre ele cu saruturi pasionale. Alegeti sa plecati impreuna de la acea petrecere, dar nu cum a fost in plan sa plecati in alt local, ci mergeti la casa unuia dintre voi. Nu cred ca trebuie sa explic ce se intampla acolo.

Prima zi cand va intalniti la birou va intampinati cu cate un zambet ce ar putea incalzi o casa intr-o iarna friguroasa, dar daca pana atunci aveati multe interactiuni colegiale,  acum ele sunt limitate sau se renunte cu totul la ele, pentru a nu atrage atentia curiosilor barfitori, chiar daca uneori chiar aceasta schimbare de comportament pune semnul intrebarii pe buzele unora.

Va cautati privirile tot mai mult, iar cand vi le intalniti va uitati indelung unul la celalalt; acele priviri ce spun: ‘ce as vrea sa fim doar amandoi acum si sa rup hainele de pe tine’. Tocmai din cauza ca vedeti toata ziua acel fruct interzis din care nu puteti musca, atunci cand va intalniti pe ascuns dupa servici, in pauza de masa sau de ce nu, intamplator in toaleta firmei, treceti printr-un moment de explozie pseudo-animalistic-pasionala ce va inspira o unicitate aparte a momentului.

E frumoasa idila, excitanta, spontana si plina de suspansul ce vine din intriga tainuita doar intre voi doi, cu toate jocurile de-a Fata-Ascunsa prin oras, cu tresarirea de fiecare data cand telefonul iti suna si e pe birou incercand sa il ascunzi inainte sa se uite cineva cine suna, cu toate momentele haioase ce reies din situatiile astea si nu in ultimul rand cu frica de a fi descoperiti, cea care te face sa simti ca traiesti mai intens decat o faceai de obicei.

Din acest punct, situatia poate evolua in doua feluri:

  1. Dupa un timp va indragostiti si decideti ca e timpul sa oficializati relatia, fara a incerca sa faceti mare tam-tam. Chiar daca va imaginati ca va fi cea mai mare veste posibila pentru colegii vostri, realizati ca multi dintre ei stiau sau va banuiau. Asa ca va continuati viata in ritm normal, chiar daca totul e diferit acum. Va vedeti 8 ore la servici, 1 ora in pauza de masa si tot timpul vostru liber, ceea ce nu e neaparat bine; dar cea mai mare problema (in unele cazuri) e ca dispare suspansul si intriga, care faceau pana la urma idila, transformata in relatie, sa fie total diferita de ce ai avut pana acum.
  1. Unul dintre voi ajunge la concluzia ca relatia amoroasa dintre voi doi nu are un viitor, dintr-o multitudine de motive (sunteti colegi, nu e frictiune, lipseste ceva, nu e etic, nu e oficial, bla bla, etc, s.a.m.d.) si asa ajungeti sa puneti punct si sa va reinventati, ca pasarea Phoenix, la statutul de: doar colegi. Suna bine pentru amandoi in teorie, dar realitatea este total alta ins. Daca la inceput va veti zambi cu compasiune si inca va veti cauta privirea, dupa o perioda va veti ignora cu vehementa, iar simplul glas a fostul partener, poate duce la boli cronice ale nervilor subtiri.

Mai e totusi si o categorie bonus in care totul se pierde pur si simplu in neant, la fel cum a si inceput.

Voi doi cum ati ramas??