Colivia portilor deschise

Cand s-au deschis portile coliviei noastre stiam ca a venit timpul
sa iti deschizi aripile si sa zbori in asfintit.
A trecut ceva timp pana sa imi dau seama ca nu te mai intorci si pana sa imi deschid si eu aripile, sa parasesc colivia noastra.
Sper ca ai reusit sa atingi sudul, caldura si toata fericirea ce credeai ca o gasesti in zare. Sper sa fie cum ti-ai imaginat si cum ai visat ca va fi. Sper ca ai zburat peste toate florile ce le vedeai din colivia noastra si peste toti curcubeii ce anuntau ca ploaia sa oprit si ca soarele urmeaza sa ti se arate de dupa coline.
Sper ca ai gasit libertatea ce credeai ca nu o ai in leaganul iubirii efemere sau in fructul dulce al saruturilor amurgene.
Sper ca esti fericita, iubesti si esti iubita.
Si eu flutur neincetat din aripi, fara a stii destinatia sau palcul unde imi voi odihni vanturaturile, in eternitate sau pe moment. Mai dau tarcoale coliviei noastre, sa vad daca altcineva ne-a luat locul, dar e mereu goala…cu portile deschise

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s