Fii gelos! Fii prost convins!

BAMJKJDCIAAf8ft

Din anii copilariei ne infectam cu boala asta. Din momentul cand ne vedem mama ca ii acorda atentie unui alt copil in parc, cand ne vedem prietenii ca detin ceva ce noi nu avem sau doar cand vedem pe cineva ca se foloseste de o jucarie de-a noastra…apare din senin, ca o prietena in vizita. Apare gelozia.
Probabil de pe atunci se trag radacinile sentimentului asta ciudat din piept, a focului ce te arde fara a stii cum sa il stingi si fara a stii ce sa faci cu toata puterea supraomeneasca ce vine odata cu el.
Ne ia ceva timp intre copilarie si maturitate sa ne dam seama cum functioneaza si cum putem sa o stapanim. Pentru unii dintre noi cel putin.

In anii mei de pubertate, cand am trait prima mea dragoste juvenila, a spune ca eram gelos nu ar fi destul de explicativ. As putea spune ca daca ar fi fost vreun campionat de gelozie, as fi iesit pe primul loc, al doilea, al treilea si probabil as fi castigat si cateva mentiuni in cartile de istorie.

Eram gelos pe tot ce vehicula in jurul ei. Pe hainele ce le purta, pe faptul ca o sunam si nu imi raspundea, pe frate, pe sora, pe prietene si cateodata pe caine. Pentru aia traiam, era viata mea, gelozia.
Acum ca imi aduc aminte de cate idiotenii eram in stare sa spun si sa fac, imi inroseste ignoranta. Cum ma bateam eu in piept cu camasa rupta si glasul ragusit, cerandu-mi dreptul posesiei dansei, crezand ca daca inima mea este a ei, ar trebui sa mi se acorde niste drepturi demne de un rege asupra ei. Cum principala mea activitate cand ieseam impreuna in club, era sa urmaresc daca se ‘da’ cineva la ea, cu alti prieteni imbolnaviti cu acelasi virus. Iar daca se gasea vreun sarman sa faca pasul gresit incepeam un razboi civil si seara se incheia devreme, cu rugamintea bodyguardului prin impingere fortata, sa poftesc in strada. Cum de fiecare data cand vedeam telefonul ei nepazit, simteam o atractie irezistibila catre casuta mesajelor sau cum o trimiteam acasa sa se schimbe pentru ca avea fusta prea scurta. Eram un imbecil de clasa inalta.

Probabil chiar starile mele si controlurile sufocante au impins-o pe sfarsit in bratele altuia.

Cu toate astea, se spune ca timpul e cel mai bun invatator si intr-adevar dupa ceva ani, fara sa imi dau seama, am pierdut aptitudinea de a fi gelos sau mai bine zis, asa de tare. Nu stiu daca in tot timpul asta am castigat increderea in femeie sau doar am realizat ca indiferent daca sunt eu gelos sau nu, daca vrea sa ma insele tot o face. Dar intre noi fie vorba, daca iubesc pot crede si ca s-a prabusit un meteorit pe soare, iar din cauza radiatilor a facut pana la roata si nu a mai putut ajunge la mine.

Tragand acum linie si facand un rezumat din ambele tabere a problemei, cred ca nu e deloc productiv sa fi gelos. Te distrugi pe tine insuti si implicit si relatia, creand probleme unde probabil nici nu sunt si facandu-ti filme inutile despre ce actiuni interprinde sau nu persoana iubita, stand singur pe intuneric cu o sticla de rachiu intr-o mana si telefonul in cealalta. Se creaza o tensiune intre voi doi si tu cu siguranta o traiesti la intensitate inalta, cu degetele in priza si nervii la pamant.
Dupa cum am trait si stiu prea bine, doi oameni ce stau intr-o relatie destul timp incep sa se asemene, asa ca daca tu arati si exerciti gelozie, dupa o perioada si partenera ta va deveni geloasa, iti va intoarce fiecare miscare cu aceasi foaie iar scumpa ta libertate pe care o pretuiesti atat de mult, va avea mult de suferit sau va disparea cu totul.

Vad increderea reciproca ca un val al convingerii propriei gandiri, ca un val protectiv a unei relatii, fara care nu se poate cladi ceva stabil. Iar daca iubesti, ar trebui sa te lasi dus de el….pana la mal sau departe in larg.
Dar cateodata valu’ se sparge si atunci poate consideri increderea ca find o prostie. Prostia in a-ti lasa fericirea in mainile altcuiva, fara a controla mereu daca mai e acolo si e sanatoasa.
Dar cred ca viata totusi e un risc pe care trebuie sa ti-l asumi, iar daca e sa trag candva cartea norocoasa, prefer sa o joc si sa fiu un prost convins.

Advertisements

3 thoughts on “Fii gelos! Fii prost convins!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s