Asternuturi

Am fost un nebun lasat sa se piarda prin asternuturi necunoscute pentru atata timp. Albe, verzi, galbene, curate, moi, simple, cu modele, mari, mici, unele dulci si primitoare si unele ce le-as da cu drag uitarii.

Cand le-am vazut prima data pe ale tale, le-am imbratisat cu toata pufosenea ce ele le ofereau. Cu toata dragostea ce tu puneai in ele. Cu tot calmul ce parul tau dadea pernei. Cu toata pasiunea ce a venit odata cu mine. Cu totul…

Mi-au placut asa de mult, incat nu mai vroiam sa plec. As fi ramas sa intampin infinitul invelit in ele, cu mana mea amortita sub capul tau si cu parul tau aromat gadalindu-mi fata, in al nostru scaun diminutivat.

Dar suntem totusi muritori si puterea eternitatii nu ne este data noua la control, chiar daca uneori credem asta…asa ca am plecat si tu ai spalat asternuturile…nu mai au miros de noi…

20141008-130702-47222002.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s