Suntem generatia Call Center

Nu stiu ce studii, cursuri sau aptitudini detii, dar probabil daca vorbesti o limba straina sau chiar mai multe, e o probabilitate foarte mare sa lucrezi sau sa fi lucrat intr-un Call Center, cunoscut si sub numele de scena, Contact Center. Pentru cei neinitiati in lumea asta vasta si de obicei necunoscuta, o mica definitie demonstrativa: Prin Call Center putem intelege ca, o companie de renume la care ai fi fericit sa lucrezi, contacteaza o firma specializata in oferirea de suport sau servicii clientilor sai, angajatilor firmei de renume sau pentru produsele lor de orice natura. In caz ca te intrebi, tu te gasesti pe statutul de plata a celei din urma. Cu toate astea industria CC nu se rezuma doar la suport, ci chiar din contra, se ramifica foarte vast si important de la IT, contabilitate, logistica, procesarea de date, programari, distributie, implementare, etc., pana la cele mai urate de toata lumea, vanzarile prin telefon. Sa presupunem acum ca, Hans Gunther-Werner-Strauss, un mecanic dintr-o tara germanica, si-a cumparat un robot de bucatarie de la o firma buna si de renume. Ajunge Hansi acasa insa si realizeaza cu stupoare ca aparatul lui high-tech nu functioneaza, asa ca suna primul numar pe care il gaseste in Termeni si Conditii, rublica Serviciul Clienti. La cateva mii de kilometrii distanta, ii raspunde un Mihai Popescovici, prezentandu-se ca vreun Mark, Jens sau un alt nume ce ii pica in cap, si nu pentru ca ii cere cineva, dar pentru ca el crede ca va crea un raport mai bun cu clientul daca se numeste nemteste.
Mihai Popescovici a absolvit Politehnica si pentru ca i-a placut cartea, a studiat si la Litere in paralel la I.D. unde a fost poate chiar si sef de promotie. Proaspat absolvent, cu aspiratii mari si vise bine conturate in bancile facultatii, incepe sa caute pe piata muncii ceva ce sa coincida cu studiile lui. Literele au fost de placere studiate find un gurmand literar, asa ca vrea sa ajunga inginer.
Incepe deci sa cutreiere firmele de recrutare, paginile de Internet, ziarele, magazinele, isi intreaba prietenii, familia si ii bombardeaza pe toti cu CV-ul lui bine editat. Are sperante mari baiatul. Cateodata se vede un inginer important in productie cu multi oameni in subordine sau poate chiar va revolutiona industria in cativa ani ca doar a invatat atat. Dupa ceva timp e si contactat de cateva fabrici care angajeaza ingineri, chiar si fara experienta. Asa ca merge la niste interviuri. Totul suna bine, ii place ce aude,  e exact pentru ce sa pregatit.
Acolo insa apare informatia care ii schimba cursul vietii lui fragede. I se comunica salariul ce il primeste un inginer la inceputul carierei, iar dupa cateva calcule de baza realizeaza ca ii e imposibil sa isi plateasca chiria, sa se intretina si sa traiasca din acel salar insipid. Se intreaba daca toate pregatirile in toti anii lungi de studii, toate orele interminabile tocite in sesiune, toti banii parintilor investiti in taxe de facultate sau chirii au fost menite sa il aduca in punctul in care se afla acum. Inainte totusi sa intre in adanci contemplari filozofice asupra cultului studentesc si problemele efemere a unei absolvent, ii suna telefonul. E o firma de recrutari ce i-a gasit CV-ul protagonistului nostru pe o pagina de Internet, unde a si uitat ca isi facuse cont. Chiar daca nu il contacteaza in legatura unei pozitii de inginer sau profesor, sunt totusi foarte interesati sa il angajeze. Nu pentru geniul care sta la panda in el sau pentru studiile lui superioare e contactat, nici macar pentru faptul ca a fost presedintele studentiilor pe judet sau pentru ca a facut voluntariat cu fiecare ocazie, ci e contactat doar pentru faptul ca a scris in CV ca e fluent in limba Germana, studiind-o ca limba materna pana in liceu.
Este vorba de o firma, ce are ca si client o companie de renume, care cauta vorbitor de limba Germana sa ofere suport clientilor sai prin telefon. Initial nici nu a vrut sa auda de Call Center ca a auzit el de la alti dependenti ca nu e chiar asa fain, dar cand a aflat ca salarul sau ar fi aproape dublu decat salarul oferit ca inginer, s-a razgandit subit si fara tragere de inima. Isi jura ca o va face doar temporal, pana va gasi o modalitate sa ajunga inginer cu acte in regula si sa intretina un trai decent. Astea toate se intamplau acum cativa ani probabil.
Revenind la Hans si problema sa de o importanta asa de mare, incat nici nu poate fi descrisa. Hansi nu a fost prea mult pe la scoala, fiarele find cartile lui, asa ca nu stie ce inseamna eticheta profesionala, glasul decibelat sau ca plateste 3 Euro minutul. Ce stie el in schimb e ca are drepturi care spun ca daca a platit pentru ceva, acel ceva trebuie sa si functioneze iar daca Mihaita nu ii rezolva problema isi va contacta avocatul, caci e asigurat doar. Nu stie ca Mihaita e proginer, citit si studiat. Poate ar fi vorbit altfel, sau poate nu.
Nu stie multe Hans Gunter-Werner-Strauss. Nu stie nici macar ca orice aparat electronic are nevoie de curent ca sa functioneze si in cazul sau mai special, curent din perete.
Sunt multi ca Mihaita, pierduti prin Call Center’uri cu aceleasi intrebari pe buze…pana cand mai fac asta? ce fac dupa aceea? pentru  ca nimeni nu se vede lucrand asta toata viata. Nu pot spune ca lumea e trista neaparat, dar sa zicem ca nu iti ofera prea multe satisfactii un monitor si niste casti pe urechi.
In celalat capat al tunelului insa, vedem o lume care s-a schimbat enorm in ultimele decenii, iar generatia noastra a prins schimbarea in plina dezvoltare, iarna desculti pe ghetusi, strangand orice oportunitate ca un bocanc calduros. Chiar daca rutina iti inebuneste simturiile cateodata, faptul ca la sfarsitul lunii iti poti plati chiria si iti mai poti permite si diverse arogante, pun totul intr-o alta lumina.
In acelas timp nu pot fi ignorate  celalate beneficii ce le gasesti lucrand in asa o firma, intr-un mediu international sau toate pertrecerile si evenimentele ce asa o firma le organizeaza ca sa isi motiveze angajatii. Unele ofera si inlesnesc extrem de multe activitati in care se creaza un spirit de echipa incredibil, colegialitate si cateodata o a doua familie. Iar daca stii si unde sa te uiti, iti poti face si o idee despre ce inseamna globalismul si cum se pot activa rotite din intreaga lume, sa duca dorinta unui client la bun sfarsit. Ti se deschid ochii mult si poti invata ce inseamna o corporatie globala din interior si cum functioneaza acel mecanism social numit profesionalism. Catedata gasesti toate astea in compania unde esti angajat iar in alte dati in cea a clientul, dar oricare ar fi tot experienta e. Unele firme au fost intr-adevar doar Call Center’uri, dar intre timp sau dezvoltat in concerne sau firme serioase, in crestere economica, unde sansele de promovare sunt reale si dese. Firme care fac multe eforturi sa isi pastreze angajatii fericiti si multumiti. De multe ori reusesc.
Poate s-au schimbat meseriile in asa masura incat vom ajunge intradevar sa lucram toata viata intr-un Call Center sau in vreo alta derivare a numelui, intr-alta ramificare, pozitie ierarhica sau cu alt statut decat cel de angajat. Dar poate ne vom face totusi intr-o zi bagajele, renuntand la statuturi financiare si ne vom urma visul ce are ca temelie placerea si implinirea, indiferent de obstacole.
Chiar daca meseriile traditionale vor persista, caci fara ele nu se poate invarti lumea, pentru fiecare medicament ce un medic il prescrie sau pentru fiecare aparat ce un inginer il foloseste, tot trebuie sa fie cineva in umbra sa ofere o mana de ajutor sau doar sa fie vocea din departamentul Relatii Client.
 
Advertisements

Go for Happiness

I found and lost happiness too many times in my life. I reached one point when I started asking myself if it really exists or if it’s just a self-induced experience, caused by various reasons, feelings or actions.

If you would watch yourself in the mirror now and think of what makes you happy, I’m sure you’ll find at least three things that pop up quickly in your head.

I’m certain that among them is love, family or friends, since they are the main promoters of happiness.
But you also know that the little things in life, like a tasteful meal, a beautiful sunset or something as simple as a vivacious song, bring also joy and put a smile on your face. So what is happiness in the end?
Many of our poets, writers, painters or artists tried on numerous occasions to define it and the definition was each time accurate…for them.

You however, have a different definition, a unique definition. You need to find out which one suits you best, which of all the crazy and beautiful things in this word bring you happiness and which don’t. You need to try out everything in your reach. Embrace change!

Once that definition is clear for you, you can’t go wrong anymore.
What I’m trying to say is that humans are creatures of habit, so why not make a habit of the things that make you happy and lose the habits of the things that make you miserable?
Why not think of the future and live in the present instead of contemplating on the past?

Just go for it! Go for the dream you always had; go for the crazy sport that you always wanted to do; go kiss that gorgeous woman; go for the man that’s out of your league. Just go for it and go for all!

In my case, after it found me in so many shapes and in so many things, I know for sure that it exists in the purest way of thinking, but I also found out that I alone am the master of my happiness and even if sometimes I’m losing it…I always find it again.

I also think that this endless pursuit of joy keeps us going on, moving forward, setting expectations, making us wake up in the morning and by being the main core of our life, is the only thing that we seek and desire at the end of the day.

It’s what we live for!

The Spectrum for Happiness- Leonid Afremov

Analfabet in ale dragostei

Cred ca ne-am cunoscut in cel mai deschis moment al vietii noastre.
In cel al nestiintei si ignorantei, al cunoasterii si al invataturii.
Eram ca doi licurici ce nu stiau cum sa isi aprinda lampa, cand ne-am intalnit pe holul lung al scolii.
Tu iti razvrateai parul blond in vant, iar eu incercam sa par interesant, fara prea mult succes.

Dar te-am placut si tu ai facut-o la fel. Asa ca am ajuns sa formam cel mai frumos si netrebnic cuplu posibil.
Cand tu spuneai “da”, eu spuneam “nu”, cand eu vroiam la munte, tu vroiai la mare. Pentru tine totul era alb, cand pentru mine totul era albastru turquoise cu tenta maronie.

Dar totusi…tu ai avut primele buze ce mi-au spus “te iubesc”, dintr-un scaun inalt, intr-o vagauna ce o frecventam aproape zilnic.

Imi amintesc si acum fusta ta alba, scurta si patata de a mea bautura scursa din pahar, intr-o incercare esuata de a dansa impreuna, pe scena aia amarata.
Mi-a luat ceva timp sa iti intorc declaratia. Nu pentru ca nu o simteam, ci pentru ca aveam impresia ca un barbat trebuie sa astepte. Eram un natarau!

Cred totusi ca am atins dupa acea toate limitele posibile a sentimentelor umane…pasiune, dragoste, gelozie, suspin, nervozitate, prostie, orgoliu, ura, mandrie, extaz, euforie, nesiguranta, felonie.

Tu purtai fusta scurta iar eu aruncam mesele in aer, ca un purtator de cuvant al asociatiei de aeronautica.

Acum ca privesc in amintire, nu pot sa nu realizez de cate eram in stare cand aveam forta pubertatii in mine, combinata cu ardoarea primei iubiri.

Chiar daca eram un analfabet in ale dragostei, cred ca atunci au fost puse bazele gramaticii mele.

20141010-104857-38937541.jpg

Asternuturi

Am fost un nebun lasat sa se piarda prin asternuturi necunoscute pentru atata timp. Albe, verzi, galbene, curate, moi, simple, cu modele, mari, mici, unele dulci si primitoare si unele ce le-as da cu drag uitarii.

Cand le-am vazut prima data pe ale tale, le-am imbratisat cu toata pufosenea ce ele le ofereau. Cu toata dragostea ce tu puneai in ele. Cu tot calmul ce parul tau dadea pernei. Cu toata pasiunea ce a venit odata cu mine. Cu totul…

Mi-au placut asa de mult, incat nu mai vroiam sa plec. As fi ramas sa intampin infinitul invelit in ele, cu mana mea amortita sub capul tau si cu parul tau aromat gadalindu-mi fata, in al nostru scaun diminutivat.

Dar suntem totusi muritori si puterea eternitatii nu ne este data noua la control, chiar daca uneori credem asta…asa ca am plecat si tu ai spalat asternuturile…nu mai au miros de noi…

20141008-130702-47222002.jpg