Tu ce risc alegi ?

“Probabil tuturor ne place locul acela ‘caldut’ din zona noastra de confort, in care ne ascundem dupa peretii construiti in jurul nostru, dandu-ne astfel impresia unei false sigurante.

O siguranta care de fapt nu iti permite sa experimentezi nimic in afara de perimetrul acelor pereti reci, pe care uneori, cu incapatanare ii ridicam tot mai sus, astfel incat sa fie imposibil de catarat chiar si pentru cel mai curajos om care ar vrea sa ajunga la tine.

Si asa trec zile, luni, poate chiar ani si lumina nu mai patrunde acolo, esti doar tu intr-un loc intunecat si uitat de lume. Si cum nu exista viata unde soarele nu poate ajunge, esti mort pe dinauntru, dar te multumeste faptul ca esti “in siguranta”.

Motivele pentru care ajungi sa te izolezi asa sunt diverse, dar cel mai frecvent este faptul ca ai fost odata ranit si de atunci ai refuzat sa mai crezi, sa mai incerci si sa lupti. Este riscant sa lasi din nou pe cineva sa se apropie de acele ziduri si de tine, dar este si mai riscant sa refuzi sa construiesti o usa pe care sa o deschizi din cand in cand pentru a lasa soarele inauntru si cu timpul, sa iesi timid din nou afara.
Faptul ca alegi sa te ascunzi nu inseamna decat ca esti un las, care nu si-a putut asuma un anumit esec si a ales sa fie el insusi un esec. Si partea trista este ca astfel de oameni care traiesc in umbra “sigurantei”, dar care sunt ei insisi un esec, ii contamineaza si pe cei care vor sa-i scoata din acel loc si care sunt poate prea curajosi si naivi sa creada ca pot dobori acele ziduri. Si uite asa locul tau “caldut” nu te tine totusi departe de lume, oricat ai vrea sa fii … unii te vad si vor sa ajunga la tine, cad si se lovesc si incearca mai departe si mai mult, iar tu ridici si mai sus acele ziduri si ii ranesti tot mai tare. Sau incepi sa contruiesti o usa, dar apoi iti dai seama ca ti-e prea frica de ce poate fi pe partea cealalta si mai pui un strat de ciment si peste mica deschizatura creata. Si de aici ajungi sa ranesti si alti oameni, oameni care poate sunt chiar ceea ce ai nevoie, dintr-o incapatanare stupida de a ramane intr-un loc izolat, dintr-o incredere scazuta care de fapt nu se refera la cei din jur, ci doar la tine insusi.

TU nu ai destula incredere in tine sa crezi ca poti sa iesi de acolo si sa traiesti, dar te ascunzi si de data asta si iti gasesti scuza ca nu mai ai incredere in cei din jur.
De ce te ascunzi ? De ce ti-e frica sa iesi de acolo ?

Daca este sa avem vreo datorie fata de cineva sau ceva pentru faptul ca traim, atunci datoria este chiar sa traim … sa traim intens, sa simtim toti fiorii fericirii si ai nefericirii, sa luptam, sa fim curajosi si mai ales sa riscam, sa ramanem in bataia vantului chiar si cand e mai greu, fara sa ne ascundem dupa un paravan sau sa cladim ziduri. Si cel mai important, sa nu ii distrugem pe cei care incearca sa se apropie si care poate sunt singura salvare daca nu esti destul de curajos sau puternic sa iesi singur de acolo.

Ne place sa ne simtim in siguranta, dar adevarul este ca nu exista nicio siguranta. Nici faptul ca stai cuminte in perimetrul tau nu o sa te fereasca sa mai suferi. Pentru ca tot apuci sa mai vezi din cand in cand cate o raza de soare si uneori crezi ca totusi ai putea sa iesi si sa o urmezi, dar apoi te sperii din nou si te afunzi si mai mult in intunericul pe care l-ai ales, desi undeva poate te doare pentru ca alegi sa pierzi, inainte sa intri in joc. Ceea ce ai trait in trecut, nu este un sistem de referinta pentru ceea ce urmeaza.
Exista un soare undeva care chiar straluceste in directia ta si in loc sa tot fugi si sa te ascunzi de el, mai bine l-ai apuca cu amandoua mainile si te-ai pune in fata lui ca sa te incalzesti. Iar in acel moment nu va mai trebui sa construiesti vreo usa, pentru ca zidurile alea grele si urate ar cadea singure.

Cliseul este ca noi chiar decidem in fiecare moment cum vrem sa traim, noi alegem intunericul sau lumina, fericirea sau nefericirea si atunci nu pot sa nu ma intreb de ce a-i alege mereu ce e mai rau si prost pentru tine. Raspunsul este probabil pentru ca ti-e prea frica sa risti si crezi ca daca te ascunzi nu risti nimic. In mod paradoxal insa, intr-un final tot ajungi sa iti asumi un risc, dar conteaza mult cel pe care il alegi … ramai la riscul care iti asigura esecul, sau alegi riscul care iti ofera 50% sanse de reusita ?
Tu ce alegi sa iti risti, sansa la fericire sau pierderea falsei sigurante ?!”

Scris de un autor ce si-a gasit revelatia

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s