Beats and words (Part I)

She felt a sudden pain in her forefinger and by looking at her hand she sees drops of blood pouring out of it, so she instinctively brings her finger in her mouth, then spits the blood out like a lady.

She was so stressed, that she failed to notice the spine in the plant she was carelessly playing with.

The short pain was like a wake up call that pulled her out of her deep thoughts and even if she was staying there for more than ten minutes, it was the first time she acknowledged the breathtaking beauty of the botanic garden.

Five feet away from her, was a small pond of an incredible blue water filled with yellow and purple water lilies, that were wide open, as they usually are just before the night sets in.

It was now impossible for her to ignore the powerful smell of the Chocolate Cosmos flowers that were fifty meters away from here, pilled up in a huge bush.
She could spot their reddish brown color from where she stood and it instantly brought the memory of their trip to Mexico from two months ago in her mind. The last time they’ve seen each other.

She remembered her amazement of the flowers glamor and the incredible perfume that it’s possessing. She reached out to touch the blossom then, but he stopped her just in time and told her about the poison that hides in its beauty.

She was constantly amazed at how many things he knew; she didn’t even know that the plant existed and he was aware of its poisonous secret.

She loved their time in Mexico…the most of it at least. It was not very often that he came with her on tour, since his business didn’t allow it.

He was chief editor and owner of a publishing house, business that he started 4 years ago, just before they met, and transformed it into one of the biggest in the country. He struggled a lot with it, but faith smiled on him and he was lucky enough to discover two great authors, print their books and sell millions of copies.

Back in Mexico, she was scheduled to play at three big events in the course of two weeks, so they decided to make their annual vacation there.

She was one of the industries top ranking techno DJ’s and in her ten years career, she brought many innovations and impossible new sounds on the market, which made her an international star with many gigs all around the year and all around the world.

When they met in Mexico she was coming from Eastern Europe, where she stayed for almost two months, as was usually the case when she went on tour.

In the airport, since he arrived earlier, he was already waiting to surprise her at Terminal 2 with flowers and a huge heart shaped balloon, on which was written “Where’s my beat?”.

When she laid her eyes on him, she ran like a goofy child towards him and kissed and hugged him for a very long time, making it difficult for the other passengers to exit the tunnel, in the middle of which they were standing .

Love was never their problem. They were made one for the other and each time they were apart, they felt like half of everything is missing from their day to day life. But when they met after a long period they both felt like a supernova star of happiness is exploding on their hearts.

At night, on the same day, she was scheduled to play at a huge event on the Mexico City Arena, among other big names of the music genre.

He was waiting backstage patiently, impersonating her biggest groupie, until she made desperate signs towards him, to join her on the stage. At first he refused, but since she insisted he went.

He never seen something similar or close to this!
The stadium was filled with around 80.000 people, that were all screaming happiness, with their hands in the air and with crazy shaped sunglasses on, even if it was 4 in the morning and more dark then light.

“I wanted you to see and experience this, so you can understand why I’m doing music and keep performing” she tells him by moving close to his ear.
She then kisses him with all her passion that only he can pull out of her, keeping one hand behind his neck and with the other pushing down a button that dropped the bass for the hungry crowd.
They exploded at that sound, with loud cheering screams and clapping hands…the unique sound of 80.000 people in euphoria…
“Here is your beat, love” she says to him with a huge smile on her lovely face.

To be continued…

20140731-012250-4970930.jpg

Advertisements

De acum pentru totdeauna

Eram doua suflete tinere si pure, nepatate de ura sau de iubiri neconsumate, cand ne-am cunoscut.

Nu stiam nici unul ce inseamna dragostea, pana ne-am castigat unul pe celalalt la loteria vietii, la care nici macar nu stiam ca jucam.

Cand te-am vazut pentru prima data am stiut ca te cautasem toata viata si stiam ca nu voi mai avea niciodata liniste, daca nu te voi putea numi “pusha mea”.

Am dansat ca doi nebuni toata noaptea aia si in toata emotia ce o simteam cand corpul tau se misca pe langa al meu, am ajuns ca un tantalau neexperimentat ce eram, sa iti lipesc guma in par…radem acum la amintire, dar atunci m-ai injurat dragastos.

Am invatat impreuna cum zboara fluturii in stomac, ce inseamna un sarut ce te lasa fara aer, cum se iubeste si cum poti traii ca un intreg intr-o lume ce e doar a noastra.

Si chiar daca am cunoscut si raul in tot binele ce ne inconjoara, am ales sa ne pastram doar unul pentru celalalt, la fel cum un dop pastreaza o sampanie unica si frumoasa, stiind ca odata tasnita in lume, isi va pierde pentru totdeauna frumusetea si splendoarea.

Anii multi ce au trecut, au facut doar sa imi confirme promisiunea facuta cu atata timp in urma…promisiunea ca vom fi mereu fericiti pentru ca flacara iubirii noastre arde in eternitate.

Dar acum vreau sa iti cer ceva…ba nu…vreau sa te rog ceva…din tot sufletul meu, din toata inima si mintea mea…din tot ce insemn eu, te rog sa fii mereu langa mine, sa fii partenerul meu, prietena mea cea mai buna si iubita mea pentru toate zilele ce imi mai sunt date.

Vreau sa fii mama copiilor nostri!! A fetitei ce sa ti se asemene, cu parul blond si ochii verzi ca primavara si a unui baietel brunet si nazdravan ca mine.
Vreau sa fii batranica ce imi pune dimineata pe gene si eu sa fiu batranelul tau ce iti saruta noaptea de pe buze.

Vreau sa fii sotia mea, de acum pentru totdeauna!!!

Dedicat celor doua suflete ce s-au gasit in haosul contemporan, reusind sa tina unul de celalalt si la a carei cerere am fost indeajuns de norocos sa asist. Mais amor por favor!!!

Țeluri, cărți și polemici

Stateam intr-o seara calduroasa de duminica pe o banca in parc, luptandu-ma cu o carte ce nu imi prea placea, dar incapatanat find mi-am propus sa o termin. Era despre un om ce si-a irosit viata, nefacand nimic notabil, lasand sa treaca anii pe langa el fara sa incerce macar sa realizeze ceva, s-a casatorit cu femeia nepotrivita, avea un serviciu pe care il ura si un anturaj cat se poate de nepotrivit. In concluzie o carte trista si enervanta ca naiba!

La un moment dat se aseaza langa mine un batranel, in jur de 70 de ani, pe care se puteau vedea urmele trecerii prin viata. Avea parul si barba alba ca norii de vara, purta niste ochelari de vedere inchisi la culoare, ajutandu-si mersul cu un toiag incredibil de frumos, negru mat cu un maner de un material alb, care eu l-am atribuit a fi din fildes iar pe care din cate am putut sa imi dau seama erau gravate niste turturele, fiecare zburand cu o creanga in gura.

“Ce citesti mai baiete?” ma intreaba.
Era genul de glas care vorbeste cu intelepciune si care isi cere irefutabil dreptul de a fi ascultat; asa ca fara sa stau pe ganduri, imi inchid cartea mea trista si enervanta si ii fac un mic rezumat.

“Cunosc genul ala de oameni” imi spune dupa istorisirea mea “poate din unele perspective pot fi considerat si eu unul.”

Nevrand sa par bagacios, am asteptat sa continue fara sa il intreb ceva, dar cand am vazut ca nu o face, vesnica curiozitate se ambaleaza ca de obicei “Daca imi permiteti intrebarea, la ce va referiti?”.

“Cand eram…probabil cam de varsta ta…se intampla din nou sa nu am nici un ban in buzunar, nu aveam nimic de mancare si nici macar o tigara sa imi tina companie. Stii tu…traiam vremuri mai grele pe atunci, dar toate astea se intamplau doar din vina mea.
Asa cum face omul cand e la nadejdie, si eu am inceput sa reflectez la trecut si mai ales la viitor; asa ca am ajuns la intrebarea care mi-a schimbat viata ‘Care e telul tau?’ iar raspunsul a venit fara sa ma gandesc prea mult ‘Vreau ca niciodata sa mai ajung aici si vreau ca eu si familia mea sa nu ducem lipsa de nimic’.

In anii ce au trecut din acel moment, am reusit…mi-am atins scopul. Am strans bani pentru o masina, dupa acea pentru o casa, pentru copii, pentru nepoti…nu am mai dus lipsa de nimic”.

“Dar atunci nu inteleg…de ce va comparati cu personajul din carte?” il intreb dupa o lunga pauza, fara sa ma pot abtine.

“Pai vezi tu…in timp ce eu munceam de dimineata pana seara, copii mei cresteau iar eu nu eram destul langa ei, cand construiam casa au trecut anii tineretii pe langa mine, cand vroiam sa plecam intr-un concediu bine meritat, imi spuneam ca poate e mai bine sa punem banii deoparte ca ne vor trebui altcandva, si asa mai departe.
Ideea e ca mi-am atins telul, dar facand asta nu m-am bucurat destul de ce ofera viata si ce vreau sa iti spun prin asta, e ca trebuie sa ai grija ce scop iti pui in viata si la ce esti capabil sa renunti pentru el.”

S-a scuzat dupa acea ca trebuie sa plece, dar ca se face tarziu si nu mai vede indeajuns de bine seara.

M-a pus pe ganduri batranelul filozof, asa ca am mai ramas o perioada in parc, gandindu-ma la aceasi intrebare: ‘Care e telul meu?’

Dupa o lunga autoanaliza, plina de dialogurile si monologurile de riguare, aud vocea mintii clara si concisa cum imi da raspunsul…’Vreau sa fiu fericit!!’

L-am mai repetat inca o data cu voce tare, dupa care l-am urlat la propriu, facand restul oamenilor din parc sa se uite dubios la mine.
Dar nu ma interesa…stiam ce am de facut acum.

Am fugit acasa si am inceput sa fac ordine, scandal si taraboi.

Am inceput sa ma cert cu Melancolia, Tristetea si Singuratatea.
Le-am spus ca vreau sa ne terminam lunga relatie, ca nu ma mai simt bine cu ele din cauza ca m-am indragostit de Fericire si ca vreau sa incep ceva serios si monogam cu ea.

La inceput nu m-au crezut, dar cand le-am pus sa imi stearga numarul din telefon si le-am luat cheile de la apartament, au iesit pe usa adresandu-mi cuvinte obscene si promisiuni de bete in roata.

De atunci am mult mai mult loc in apartament…doar pentru mine si fericirea mea.
Tot vin la usa naroadele si se milogesc sa le iau inapoi, dar nu le deschid niciodata

20140728-152522-55522340.jpg

In pasi de dans

 

Stiam ca te mai vazusem candva, fara sa mai stiu exact cand sau unde. Imi adusesem aminte ca aveam ochii pictati cu negru de fum si nu vedeam clar…era ca o ceata ce apare cand esti inconjurat de o multime de oameni, ne mai fiind capabil sa vezi doar un chip ci zaresti acea multime ca un intreg.

Dar prima data cand te-am vazut cu adevarat era seara cand ai inceput sa dansezi in piruete galante…cu parul tau in flacari, plutind pe papucii tai de aer cald, miscandu-te cu asa o usurinta si maiestrie, ca si cum te-ai fi nascut in pasi de dans…

Erai ca o floare rara din padurea tropicala, ascunsa pana acum de privirile muritorilor de rand, iar cand te-am vazut dansand am simtit ca ti-ai dat valul jos si mi-ai permis sa vad ce ascunzi sub el, singurul meu gand fiind speranta ca ma vei lasa sa fac si eu parte din amalgamul tau de miscari.

Dansul vine din suflet si e cea mai placuta forma de expresie, fiecare miscare spunand o mica parte din ce simtim in acele momentele.

Tu exprimai libertate…exprimai soarele ce il simti pentru prima data pe piele dupa o iarna lunga…exprimai fericirea ce o simti cand fugi in spre mare…tu erai dansul.

Dar nici un dans bun nu poate fi exprimat fara sunet…fiind ca doua lucruri inseparabile…eu eram muzica…eram aerul ce il respirai prin urechi, ca mirosul ce apare inaintea furtunii.

Nu a trebuit sa spun nimic cand ti-ai aruncat mainile delicate in jurul gatului meu si m-ai tras in ritmul ce eu il cantam si tu il dansai. Tot ce a trebuit, a fost sa imi auzi cantecul iar eu sa-ti simt miscarea eleganta.

Faceai totul sa para asa de usor si chiar daca eu ma chinuiam sa iti fac fata, pentru fiecare nota ce o cantam gresit, tu faceai un pas asa de elaborat incat nimeni nu se mai gandea la cantecul meu.

Nu am avut mult timp…o noapte…dar am dansat si am cantat cat poate altii nu o fac intr-o viata!

Eu unul am lasat restul partiturii libera sa o facem completa cu alta ocazie…tu?